The game. Jocul civilizatiei digitale

Carte castigatoare a Premiului European pentru Eseu 2020.

„In eseul sau, Alessandro Baricco incearca sa inteleaga profunda transformare digitala prin care trecem astazi, subliniind ca aceasta nu este doar consecinta unei revolutii tehnologice si a utilizarii de noi instrumente, ci si rezultatul unei «insurectii mentale». Intr-o incercare de a intelege aceasta mutatie profunda, el identifica evenimentele fondatoare care au modelat atitudinile si stilurile de viata contemporane, specifice sistemului digital. Cu stilul sau inconfundabil, imbinand perspicacitatea filozofica si umorul, el exploreaza istoria noii civilizatii intitulate THE GAME, care a pornit de la jocurile video.“ (Din motivatia juriului Prix Européen de l’Essai, 2020)

„Autorul joaca aici rolul de istoriograf, de antropolog, de cartograf chiar, pornit intr-o aventura de reconstructie si cercetare de dimensiuni de-a dreptul istovitoare, scotand la iveala perspective de o stralucire rara.“ (Wired, Italia)

„Oare mai-marii industriei Big Tech ne recalibreaza creierul? Stiu ei cu exactitate cum s-o faca sau care va fi rezultatul final? Si cine oare ne poate calauzi prin acest teritoriu, cu amestecul potrivit de ironie si incredere, incantare si groaza, emitand intuitii subtile si socante pagina dupa pagina? Raspunsurile sunt, pe rand: fara doar si poate; mai mult ca sigur nu; Alessandro Barrico.“ (The New Yorker)

„M-am hotarat sa scriu un fel de Barbarii 2 acum mai multa vreme. Ma fascina in continuare povestea asta si incercam sa-mi dau seama daca revolutia digitala o sa ne distruga sau mai stiu eu ce. Mai mult decat atat, se intamplasera o groaza de lucruri intre timp, tabloul era de-acum mai clar. In 2006, cand am scris Barbarii, parea ca inaintez cu luminile stinse. Nici iPhone nu exista, nici YouPorn, nici macar Twitter, la naiba. In concluzie, se cerea o aducere la zi.“ (ALESSANDRO BARICCO, La Repubblica)

ALESSANDRO BARICCO s-a nascut in 1958 la Torino. Si-a luat licenta in filozofie cu Gianni Vattimo si a studiat pianul la Conservator. A publicat cronici muzicale si doua carti despre muzica bine primite de public: Il genio in fuga. Due saggi sul teatro musicale di Rossini (Geniul in fuga: Doua eseuri despre teatrul muzical al lui Rossini, 1988) si L’anima di Hegel e le mucche del Wisconsin (Sufletul lui Hegel si vacile din Wisconsin, 1992).

A debutat in anul 1991 cu romanul Castele de furie (Castelli di rabbia; Humanitas Fiction, 2007, 2017) si s-a numarat in scurt timp printre cei mai cititi si iubiti scriitori din Italia. Au urmat Ocean mare (Oceano mare, 1993), Matase (Seta, 1996; Humanitas Fiction, 2015), City (1999), Fara sange (Senza sangue, 2002), Aceasta poveste (Questa storia, 2005; Humanitas Fiction, 2018), Emaus (Emmaus, 2009; Humanitas Fiction, 2012), Mr Gwyn (2011; Humanitas Fiction, 2014), De trei ori in zori (Tre volte all’alba, 2012; Humanitas Fiction, 2015) si Mireasa tanara (La Sposa giovane; Humanitas Fiction, 2016).

A publicat cronici in mari ziare peninsulare (La Stampa, La Repubblica), adunate in volumele Barnum1 (1995), Barnum2 (1998), Next (2002) si Barbarii. Eseu despre mutatii (I Barbari. Saggio sulla mutazione, 2006; Humanitas, 2009). De asemenea, a repovestit Iliada lui Homer si Moby Dick al lui Herman Melville.

A scris doua texte pentru teatru: Novecento (Novecento. Un monologo, 1994; Humanitas, 2002; Humanitas Fiction, 2013), dupa care Giuseppe Tornatore a realizat filmele Legenda pianistului de pe ocean si Davila Roa (1996).

In 1993 a initiat o serie de emisiuni TV centrata pe opera lirica, numita Dragostea e un pumnal, si alta despre lumea cartilor, Pickwick. In 1994 a infiintat la Torino Scuola Holden, dedicata creativitatii narative si artelor performative.