Trepte-n adanc

Claudia Voiculescu ne ofera o poezie a sentimentului nefardat, care se expune ca atare, cu naturalete. Din care motiv expresia nu reprezinta aici o premisa, ci un rezultat al marturiei facute lumii, ca intr-un confesional public. Demne de relevat sunt discretia, echilibrul in genere bine stapanit al unei trairi ce nu se sfieste de sine. Muzicalitatea pusa in surdina a versurilor incearca a da glas unei nostalgii, stare aparent inepuizabila, sub semnul careia se afla intreaga aceasta productie. ( Gheorghe Grigurcu )