Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj (Top 10+)

Tsukuru are treizeci si sase de ani si multe-multe amintiri care nu-l lasa sa-si traiasca prezentul. Gandurile il poarta adesea la o gasca aventuroasa din liceu, ai carei membri aveau, in loc de nume, o culoare: fetele erau Neagra si Dalba, iar baietii Albastru si Rosu. Al treilea baiat din gasca era el, Tsukuru, omul fara de culoare, al carui nume inseamna „cel care face”.

 

Tsukuru are treizeci si sase de ani, este inginer si are un vis: sa construiasca gari. Are insa si o nefericire: se vede pe sine ca pe un vas fara continut, parasit de toti din pricina golului sau launtric. Tsukuru isi traieste viata in singuratate pana in momentul in care o cunoaste pe Sara. Ea il asculta, ii afla nefericirile si incearca sa-l ajute, indemnandu-l sa plece in cautarea prietenilor din liceu si sa se-mpace cu ei. Abia apoi se va intoarce la ea si o va iubi si va fi fericit.

 

Haruki MURAKAMI, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, s‑a nascut in 1949, la Kyōto. A studiat teatrul la Universitatea Waseda din Tokyo. Experienta de proprietar al unui bar in care se canta jazz (reflectata in romanul sau din 1992, La sud de granita, la vest de soare) si cea de traducator al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote si Raymond Carver isi vor spune cuvantul in formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un tinut amagitor, lipsit parca de suflet si suflu, al carui spirit stravechi pare sa fi disparut aproape in intregime.

 

Primul sau roman, Asculta cum canta vantul (1979), i‑a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) si In cautarea oii fantastice (1982, distins cu Premiul Noma). In 1987 a publicat Padurea norvegiana, bestseller international, tradus in numeroase limbi si vandut in milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio si spiritul japonez (1997) si romanele La capatul lumii si in tara aspra a minunilor (1985, pentru care a primit Premiul Tanizaki), Dans dans dans (1988), Cronica pasarii‑arc (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award), Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul marii (2002), 1Q84 (2009‑2010), Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj (2013), Uciderea Comandorului (2017) si Orasul si zidurile sale incerte (2023), precum si volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a disparut (1993), Dupa cutremur (2000), Salcia oarba, fata adormita (2006), Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga (2007), Pur si simplu despre muzica (2011) si Meseria de romancier (2015). A fost nominalizat in repetate randuri la Premiul Nobel.