Un om sfarsit (Top 10+)

Romanul autobiografic Un om sfarsit este cea mai cunoscuta lucrare a lui Giovanni Papini.

 

Cartea realizeaza un portret al intelectualului macinat de convingeri contradictorii si de o profunda dezamagire in fata mediocritatii lumii din jur, careia ii opune o atitudine critica si lucida, dar sfasiata de temeri si angoase. Un om sfarsit este confesiunea uluitoare a unei personalitati complexe, de un egocentrism maladiv, insa scrisa intr-o maniera impresionanta, cu inteligenta si deplina onestitate.

 

„Doar persoanele sterile si mediocre se preocupa de perfecta coerenta a gandurilor proprii si sunt obsedate de teama de a nu gresi. Papini a gresit de multe ori, s-a contrazis cu furie, pana la a se compromite. Si totusi opera sa a ramas unitara si coerenta de la prima pana la ultima pagina.” (Mircea Eliade)

 

Giovanni Papini, unul dintre cei mai marcanti intelectuali ai secolului XX, s‑a nascut in 1881, la Florenta. Dupa ce a lucrat o scurta perioada ca profesor si bibliotecar, s‑a implicat intr-o activitate frenetica de scriitor si publicist, devenind cu timpul un erudit autodidact. Revenirea la catolicism si colaborarea sa cu regimul fascist au provocat numeroase polemici, facand din Papini o personalitate controversata a epocii sale. S‑a stins din viata in 1956, in orasul sau natal. A debutat ca scriitor cu un ciclu de „povestiri metafizice” si a continuat sa publice fara intrerupere vreme de aproape jumatate de secol, genurile sale predilecte fiind eseul si romanul. Dintre lucrarile sale au mai fost traduse in limba romana Amurgul filosofilor (1907), Un om sfarsit (1912; Polirom, 2008, 2011), Martorii Patimilor (1938), Chipuri de oameni (1941) si Viata lui Iisus (1921).