Un pic prea aproape

Acum noua ani, Weston Madigan m-a salvat. Am venit in Colorado fara bani, cu inima franta si insarcinata, in cautarea unui nou inceput. Weston mi-a oferit un loc de munca la statiunea familiei lui, apoi a plecat a doua zi, iar de atunci nu s-a mai intors, nici macar in vizita.

Acum dau peste Weston, care pregateste micul-dejun fara camasa pe el – aratand nemaipomenit de bine la bustul gol – in bucataria comuna a duplexului pentru angajati in care locuiesc. Avand in vedere socul de pe chipurile noastre, nici el nu se astepta probabil sa aiba o colega de apartament, daramite doua.

Pilotul morocanos este acasa doar pentru a incepe noua afacere cu elicoptere a familiei. Ma descurc sa fiu colega lui temporara de apartament, nu? Pasiunea si atractia nu sunt imposibil de ignorat atunci cand stabilesti reguli de baza. In plus, chiar si cu minunatii lui ochi caprui, tipul este un nor de furtuna… Ma rog, asta pana cand fiica mea, Sutton, il face sa rada, iar el imi zambeste. Apoi totul se schimba. Iar inima mi-o ia la galop.