Varul Alexandru si alte povesti adevarate

Prefata de Gabriel Liiceanu.

„In urma cu cateva luni, am primit, pe computer, scrise cu un singur deget si fara diacritice, cele nouasprezece povesti adevarate care alcatuiesc volumul Varul Alexandru. Autorul, care a implinit 78 de ani, ma ruga sa-i spun ce parere am. Primindu-le, am suras. Nu i-am dat nici o sansa. Nici cea mai mica. Nimeni pe lume, mi-am spus, incepand sa scrie la o asemenea varsta, nu a putut da ceva literar valabil. Cultura lui umanista se reducea de altfel la istorici si politologi francezi. Cu literatura nu avusese niciodata o buna intalnire. Afara de epistole ocazionale, scrise cu haz, nu stiam sa fi produs vreodata ceva. Stiam ca seara, tarziu, ii placea sa faca focul in caminul din living si sa se uite la jocul flacarilor, sorbind un Côtes du Rhône si tragand dintr-o pipa. Dar nu stiam ca se apucase de scris. L-am intrebat de unde i se trage. Am scris pentru ca mi se parea ca am ceva de spus. De unde a invatat sa scrie, la peste 70 de ani? Cu aceasta intrebare in minte, m-am grabit sa dau cartea la tipar. Ce carte superba!“ (Gabriel Liiceanu)

„Am citit multe carti de memorii foarte bine scrise si de-a dreptul emotionante. Una din ele a fost Varul Alexandru, de Adrian Oprescu, care fusese arestat cand avea 20 de ani si era student in anul intai. Si-a scris memoriile dupa 60 de ani, deci la optzeci de ani, si le-a povestit cu o minunata prospetime. Eroii principali ai filmului meu, Poarta Alba, Adrian (Adrian Oprescu) si Ninel sunt preluati din aceasta carte. Tot aici era relatata si scena cu copilul de trei ani care a adormit in baraca de scule. Am simtit ca este un final bun de film!“(Nicolae Margineanu)

„Avusesem, nu demult, 20 de ani. Ar fi trebuit sa fiu la facultate, dar nu mai eram. Soarta decisese pentru mine sa fiu unul dintre detinutii politici care trebuia sa contribuie la construirea socialismului prin saparea Canalului.“ (Adrian Oprescu)

Adrian Oprescu s-a nascut la 24 august 1929 in orasul Caracal din judetul Romanati, intr-o familie fara griji materiale (tatal era negustor cu vaza in oras, iar mama, invatatoare). Studiile gimnaziale le urmeaza in localitate, la impozantul liceu „Ionita Asan“. Este atras de lectura: carti de popularizare a stiintei, explorari geografice, istorie. In 1948, in ultima clasa de liceu, in discutiile din pauze cu colegii, face consideratiuni ireverentioase la adresa ocupatiei sovietice si a proaspat instauratului regim comunist din Romania.

Drept care, un an mai tarziu, la 15 octombrie 1949, fiind student in primul an la Academia Comerciala, este arestat si i se insceneaza un proces politic: este acuzat ca ar fi facut parte dintr-o organizatie subversiva, inventata ad hoc de Securitate, cu numele straniu de „Tineretul Regalist Revolutionar“. Este condamnat doi ani „pentru atitudine dusmanoasa la adresa regimului popular“. Face inchisoare la Craiova si lagar la Canal. Este eliberat la 21 decembrie 1951 si i se stabileste domiciliu fortat la Caracal. Reuseste totusi, traind in clandestinitate, sa se angajeze ca „brigadier crescator porcine“ la o ferma de stat de langa Bucuresti. In 1956 domiciliile fortate se anuleaza si se stabileste legal in Bucuresti.

E angajat ca normator, apoi ca economist, la Cooperatia Mestesugareasca. Se casatoreste si are un baiat. Face Facultatea de Drept la fara frecventa. Are, in permanenta, obsesia parasirii Romaniei comuniste. In 1974, la 45 de ani, reuseste sa ajunga la Paris, lasandu-si ostatici in tara sotia si copilul. Printr-un concurs de imprejurari favorabil, la doi ani dupa plecarea din tara, isi recupereaza familia. La 46 de ani se inscrie, tot la fara frecventa, la Arts et Métiers, unde urmeaza studiile superioare de microeconomie si contabilitate.

Dupa patru ani obtine diploma de absolvire. Este angajat contabil-sef la asociatia de asistenta sociala a lui Père Joseph, „Aide a Toute Détresse Quart Monde“. Se pensioneaza in 1994. Isi dedica timpul lecturilor si calatoriilor. In ultimii ani, socotind ca are ce spune in marginea celor traite, a simtit nevoia sa scrie. La 77 de ani ofera spre publicare Editurii Humanitas primul sau manuscris.