Vremea iubirii

Tripticul din care este alcatuit romanul autobiografic Vremea iubirii surprinde anii contactului dureros dintre lumea veche si cea noua, anii consolidarii regimului comunist in Albania. De aici se naste si tensiunea care strabate cartea. Eroii sai sunt infatisati la inceputul marilor provocari ale adolescentei, cand cunosc frumusetea prieteniei, experienta durerii, bucuria descoperirii, dar afla si ca exista libertatea constiintei. In ciuda melancoliei inerente, Kadare isi salveaza personajele prin umor si ironie.

 

Volumul de fata intregeste parcursul autobiografic din opera lui Kadare, acoperind o parte din perioada petrecuta de autor in orasul natal Gjirokastra, ca o avanpremiera a marelui roman Amurgul zeilor stepei.

 

Trei prieteni, elevi de gimnaziu in Albania postbelica. Daca functionarii poarta palarie, atmosfera e mai calma; daca o schimba rapid cu sapca proletara, toata lumea e tematoare si isi cumpaneste fiecare gest. Pe baieti ii preocupa insa alte lucruri: unul ar vrea sa ajunga scriitor renumit, si creatia lui sa puna in umbra pana si lirica bulgara. Altul, incurajat sa fie demn urmas al lui Pavlik Morozov, isi acuza mama de decadenta fiindca e... insarcinata. Iar cel de-al treilea are o pasiune nebuna pentru timbre si secrete. Vantul taios al represiunii politice se instaureaza inexorabil pe strazile oraselului lor, dar i se tine piept cu inocenta si prin gesturi mici, ce inca restabilesc umanitatea.

 

„Ismail Kadare a fost unul dintre acei scriitori pentru care scrisul este o lupta; dintre cei care smulg fiecare cuvant tacerii, pentru care fiecare rand poate sa sporeasca povara procesului-verbal, iar fiecare roman risca sa devina epitaful propriei cariere.“ (Presedintia franceza, mesaj la disparitia lui Ismail Kadare, iulie 2024)

 

„Opera lui Kadare trebuie citita pentru a scapa de amnezie.“ (Radio France)

 

„Kadare a afirmat in mai multe randuri ca cititorii si criticii sai nu ar trebui sa acorde prea multa atentie contextului. In sprijinul acestui fel de a-l citi, as sublinia ca maniera lui Kadare de a povesti si natura scrisului sau nu s-au schimbat deloc in ultimii saizeci de ani, desi contextul social, geografic si politic s-a modificat radical. E ca si cum intreaga lume imaginara a lui Kadare ar fi aparut complet formata de la inceput, iar cele patruzeci sau cincizeci de povestiri si romane pe care le-a scris de atunci nu ar fi decat fragmente dintr-un intreg mai mare, coerent si nealterat.“ (David Bellos, World Literature Today)

 

ISMAIL KADARE (1936–2024) s-a nascut la Gjirokastra, in Albania. A absolvit filologia la Tirana si si-a continuat studiile la Institutul de Literatura Maxim Gorki din Moscova. A debutat la optsprezece ani cu un volum de poezie, Inspiratii juvenile, caruia ii urmeaza in 1957 un al doilea, Visari. Trecerea la proza a facut-o in 1963 cu romanul Generalul armatei moarte (Humanitas Fiction, 2020, 2026), care i-a adus notorietatea internationala.

 

In anii urmatori a publicat romane si numeroase volume de povestiri, dobandind o reputatie greu de egalat in lumea literara: Cetatea (1970), Mesagerii ploii (1970; Humanitas Fiction, 2010), Cronica in piatra. Vremea nebuniei (1971, 2005; Humanitas Fiction, 2012, 2022), O capitala in noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii singuratati (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arce (1978; Humanitas Fiction, 2015, 2026), Firida Rusinii (1978; Humanitas Fiction, 2016), Palatul Viselor (1981; Humanitas Fiction, 2007), Vremea iubirii (1984, 1986, 1996–1997; Humanitas Fiction, 2026), Concert la sfarsit de iarna (1988; Humanitas Fiction, 2024).

 

In 1990 Kadare a primit azil politic in Franta si pana in 2001 a locuit la Paris, perioada in care i-au aparut romanele: Piramida (1991), Umbra (1994; Humanitas Fiction, 2008, 2015), Spiritus (1996; Humanitas Fiction, 2012), Florile inghetate din martie (2000). In 2001 s-a intors in Albania, continuand sa scrie romane de succes: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Accidentul (2008; Humanitas Fiction, 2011), Cina blestemata (2009; Humanitas Fiction, 2013), Papusa (2015; Humanitas Fiction, 2018). Firmanul orb (Humanitas Fiction, 2017) contine cinci dintre nuvelele sale istorice, iar Calaretul cu soim (Humanitas Fiction, 2020) – patru nuvele investigand absurdul totalitar. Kadare este si autorul unor eseuri si scrieri memorialistice, cum ar fi Povara crucii (1991; Humanitas Fiction, 2025), Dimineti la Café Rostand (2014; Humanitas Fiction, 2021) si Infruntare la nivel inalt. Misterul convorbirii telefonice Stalin–Pasternak (2018; Humanitas Fiction, 2022).

 

A fost recompensat cu numeroase premii si distinctii literare, printre care primul Man Booker International Prize (2005), Jerusalem Prize (2015) si Neustadt International Prize for Literature (2020). In 2016, statul francez i-a conferit Legiunea de Onoare, in grad de Comandor. Opera sa este tradusa in aproape cincizeci de tari.