Zilele de sticla

Premiul Uniunii Europene pentru Literatura 2025.

In Romagna interbelica, ploua peste podgorii si fetele se nasc cu nume scurte, cat sa incapa pe piatra de mormant. Este o lume de o frumusete brutala, cu razboiul si dominatia masculina, in care femeile poarta propriile lupte pentru dreptate.

Aici traiesc Redenta, sotia tacuta a unui general fascist, si Iris, partizana din munti si amanta aceluiasi barbat, ajunsa in casa Redentei cu o misiune secreta. Intre ele se afla, Vetro, monstru si om, sot si amant. Doua femei, doua Italii si o epoca care le va apropia una de cealalta. Este naiva, dar privirea ei piezisa observa lucruri pe care ceilalti le ignora. Este vulnerabila, dar rezista ferocitatii vremii sale. Este un personaj literar magnific. Vocea Redentei va dainui mult timp dupa ce veti fi parcurs ultima pagina.

Redenta s-a nascut la Castrocaro in ziua asasinarii lui Matteotti. In sat se zvoneste ca ar fi blestemata cu ghinion si ca nu va apuca nici macar sarbatoarea Sfantului Rocco. Si totusi, in prag de sarbatoare, ea este inca in viata, in timp ce Matteotti este mort. Asa incepe cu adevarat fascismul – si, odata cu el, povestea Redentei, a familiei si a semenilor sai. Este o lume a violentei radicale – Ventennio (cei douazeci de ani de fascism), razboiul, dominatia masculina – si totusi, una plina de nadejde.

Chiar si atunci cand Bruno, iubitul din copilarie al Redentei, care ii promisese ca o sa o ia de nevasta in ciuda „piciorului ei strambat” de poliomielita, dispare fara motiv, ea nu inceteaza sa il astepte. Iar cand demnitarul fascist Vetro o alege ca sotie, sadismul pe care i-l impune nu reuseste sa stinga in ea instinctul de salvare a celorlalti, inainte de ea insasi. Viata Redentei se intersecteaza cu cea a lui Iris, partizana in banda legendarului comandant Diaz. Dar in ochiul de sticla al lui Vetro, schioapa si iscoada, mireasa si luptatoarea sunt, pana la urma, aceeasi femeie, fracturata de acelasi veac.