Sa te mut! (Cartea cu administratora)

In viata, oamenii buni nu castiga. Cel mult se muta.

Nu-i asa ca, macar o data in viata, ai avut probleme cu vecinii? Poate ca ai fost nevoit sa participi la o sedinta de scara, in timpul careia n-ai putut decat sa privesti surprins si sa te minunezi ce mare-i gradina Domnului. Sau poate ca ai avut si tu vecini care si-au luat foarte in serios rolul de organ de conducere al blocului, tinand cu multa seriozitate evidenta tuturor oamenilor care intrau si ieseau din bloc.

S-ar putea ca pataniile din aceasta carte sa-ti para foarte cunoscute sau, daca faci parte din categoria celor iubiti de divinitate, sa te socheze si sa-ti dai seama ca esti norocos.

Apartamentul in care se muta Andrei, protagonistul acestui roman, pare perfect. Chirie mica, locatie ideala si, cel mai important, nu se vede picior de gandac. Vecinii lui sunt oameni cumsecade, care-si petrec timpul jucand sah si mergand la piata... aparent. Dar nu dureaza mult pana sa-si dea seama ca lucrurile nu stau deloc asa. Blocul e populat de o doamna administrator despotica, un presedinte de bloc pierdut in trecut si un om bun la (stricat) toate lucrurile – iti suna cunoscut?

Proaspat venit din Suceava, Andrei nimereste in mijlocul unor jocuri de putere mai ceva decat la Casa Alba, cu intalniri incognito, comploturi si campanii electorale cu miza mare – democratia! Are de partea lui cativa prieteni, dar sunt oare suficienti pentru a schimba lucrurile?

Daca vrei sa razi in hohote, sa zambesti cunoscator sau pur si simplu sa te bucuri de necazul altuia, Sa te mut! e lectura perfecta pentru tine.

„Nu cred ca exista nici un roman care sa nu fi avut macar o data in viata probleme cu vecinii. Chiar daca regimul comunist ne-a parasit tara acum 34 de ani, acesta se regaseste in multe blocuri reci si gri in care unii dintre noi am avut ghinionul sa ajungem sa locuim. Cu siguranta, cand vei citi aceasta carte, o sa-ti vina in minte tot felul de oameni dubiosi cu care te-ai invecinat de-a lungul timpului si care au venit la tine la usa pentru a-ti face reprosuri de tot felul: ca asculti muzica prea tare, ca ai tropait pe parchet, ca i-ai inundat in baie si multe alte plangeri de genul asta care, de cele mai multe ori, erau doar in capul lor.“ (Andrei Ciobanu)