Sarutul femeii-paianjen

Doi barbati care nu au nimic in comun sunt adusi de soarta in aceeasi celula dintr-o inchisoare argentiniana si, nevoiti sa indure impreuna greutatile vietii carcerale, se imprietenesc.

Molina este un cinefil homosexual ajuns la jumatatea vietii, iar placerea lui cea mai mare este sa povesteasca filme.

Valentin, tanar si impetuos, impartaseste cu inflacarare ideile revolutiei marxiste si il respinge de la bun inceput pe Molina, caci i se pare efeminat si lipsit de convingeri politice.

Dar, povestindu-si farame din propria viata, ingrijindu-se unul pe altul, caci otrava noptilor petrecute dincolo de gratii nu este numai sufleteasca, traind in umbra tradarii si a nesigurantei, intre cei doi protagonisti se leaga o prietenie care transgreseaza limitele fizice.

„Opera lui Puig este cea mai originala creatie a sfarsitului de secol XX.“ (Mario Vargas Liosa)

„Emotionant… Puig isi tese panza stralucitoare in jurul unei teme clasice.“ (News Week)

„In Sarutul femeii-paianjen dragostea isi joaca rolul clasic: ea e cheia iluminarii si a supravietuirii, e ceea ce uneste doi oameni care, altfel, n-ar avea nimic de impartit. Prin dragoste se nasc toleranta si intelegerea.“ (Los Angeles Times)

„Manuel Puig este un scriitor realist experimentat care cauta ceea ce el numeste o noua forma de literatura populara. Ii place mai ales sa se foloseasca de reziduurile lumii: decupaje din reviste, albume fotografice, rapoarte de politie si spital, scrisori, reclame, slagare, liste de cumparaturi, si pe toate acestea le lasa uneori sa-si spuna propria istorie, fara sa intervina.“ (The New York Times)

„Figura lui Molina e o reflectare a femeii-paianjen: materna, feminina si posesiva, dar din el transpare si o dimensiune mai intunecata, caci devine un etern tesator de iluzii din a caror capcana Valentin nu poate scapa.“ (The Guardian)

Nascut in 1932, in General Villegas, un orasel de provincie argentinian, Manuel Puig a incercat sa lase in urma ariditatea originilor sale apeland la fanteziile Hollywoodului, pe care le urmarea aproape zilnic la un cinematograf local. Si-a facut studiile la Buenos Aires, unde a castigat o bursa care-l va ajuta sa studieze cinematografia la Roma, la Centro Sperimentale di Cinematografia. In 1963 se stabileste la New York, unde traieste scriind scenarii.

Primul lui roman, La traicion de Rita Hayworth (Tradarea Ritei Hayworth, 1968), l-a propulsat in randul celor mai buni scriitori latinoamericani. Cel mai bine primit roman al lui, El beso de la mujer arana (Sarutul femeii-paianjen), a fost ecranizat cu succes (filmul a castigat si un Oscar) si a fost adaptat pentru Broadway, piesa fiind recompensata cu Premiul Tony. A mai scris, printre altele, romanele Boquitas pintadas si The Buenos Aires Affair.