Scrie-mi!

O poveste despre indragostire, despre scris, despre carti, despre inspiratie, despre Timisoara.

"Imi devine din ce in ce mai draga. Tot ce face, toate aceste mici gesturi mi se par atragatoare. Incep sa o idealizez fara sa o cunosc de-adevaratelea. Nu stiu aproape nimic despre ea, nu ii stiu trecutul, pentru mine pare obscur, undeva prin Muntii Apuseni, nu-si expune niciodata ambitiile si visurile, nu-i intuiesc viitorul. Stiu doar ca nu va coincide cu al meu. Asa ca nu am decat sa traiesc prezentul la maximum. Principiul dozei minime a fost sintetizat in homeopatie de Arndt-Schulz: «Dozele mari omoara, dozele medii paralizeaza, dozele mici stimuleaza.» Oferita in astfel de doze homeopatice, dragostea Albertinei imi da dependenta. Chiar incepe sa-mi fie teama ca, daca am deveni un cuplu normal, daca am locui impreuna, poate ne-am satura unul de celalalt si ne-am vedea numai defectele, asa cum se intampla cu atatea cupluri. «Cantitatea de actiune necesara pentru a produce orice schimbare este cea mai mica posibila: cantitatea decisiva este intotdeauna minima, infinitezimala», spune un alt principiu al homeopatiei. Mai inteligenta decat mine, gandesc eu, isi doreste exact atat cat este nevoie pentru a ne stimula unul pe celalalt. Caut tot felul de justificari si astfel trag concluzia ca este mai bun un foc mocnit, intermitent, decat o flacara mare, care parjoleste totul rapid."

Mugur Ionita (n. 1972, la Timisoara) a absolvit Scoala de Ofiteri de Aviatie "Aurel Vlaicu" – sectia meteorologie, din Boboc, judetul Buzau, Facultatea de Geografie din cadrul Universitatii din Bucuresti, precum si Scoala de Inalte Studii Europene Comparative din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara.

A fost meteorolog aeronautic (timp de peste doisprezece ani si-a desfasurat activitatea in misiuni din strainatate) si corespondent pentru vestul tarii al saptamanalului "Observatorul Militar". Este autorul romanului "Ultimul meteorolog" (Lebada Neaga, 2021) si al unei povestiri din volumul colectiv "Underground TM – Orasul care nu se vede" (Brumar, 2022).