Scrisoarea Tatalui meu. Proza scurta

Cum sa scrii unui prieten din copilarie, pe care nu l-ai mai vazut de peste 40 de ani? Te intrebi: „Oare mai traieste? Si daca da, in ce hal a ajuns? Si, apoi, ce sa-i scriu?” Cred ca cea mai buna solutie ar fi sa-i scriu, totusi, o scrisoare, dar pe care sa nu i-o mai trimit.

Uciderea sotiei, pe care ai iubit-o mai mult decat orice pe lume, te tortureaza pana la sfarsitul vietii. Ura impotriva asasinului te obsedeaza, chiar si dupa moartea lui. O ura, pe care o resimti si pentru copilul lui, chiar daca acesta este sange din sangele tau.

Cautarea in Occident a unui salariu, pe care nu-l poti avea in Romania, conduce la destramarea familiei si la instrainarea capului ei. Bineinteles, cu urmari tragice, cateodata, desi povestirea lor poate fi amuzanta.