Scrisori catre Milena

Franz Kafka avea 37 de ani cand a inceput corespondenta profesionala cu mult mai tanara lui traducatoare in limba ceha, Milena Pollak. El traise deja toate marile crize ale vietii sale: intrerupsese doua logodne si se pregatea s-o rupa pe a treia, avea o relatie ingrozitoare cu propria familie, avusese prima criza majora de tuberculoza si numai astepta nimic bun de la viitor. In curand, schimbul de scrisori cu cea care urma sa fie singura scriitoare dintre iubitele lui avea sa-i macine somnul si sa-i redea o stranie pofta de viata. Aceasta iubire a lui Kafka, desfasurata epistolar, se va incheia ca toate celelalte, prin retragerea scriitorului, un ultim pas inapoi facut inaintea mortii.

Un roman de dragoste strabatut de firul incandescent al angoasei, din care s-au pastrat doar scrisorile lui Kafka, nu si cele ale Milenei, care avea sa moara ani mai tarziu in lagarul de la Ravensbrück, acesta pare pe alocuri dialogul epistolar a doua fantome indragostite, despartite de un zid impenetrabil.

„In scrisorile catre Milena, vocea lui Kafka este mai personala, mai pura si mai dureroasa decat in proza lui.“ (Jan Kott)

„Milena, ce nume bogat si greu, aproape imposibil de ridicat de atata abundenta, si care la inceput nu prea mi-a placut, mi se parea ca e un grec sau un roman ratacit prin Boemia, violat de limba ceha si tradat in accent, dar este minunat ca forma si culoare, o femeie pe care trebuie s-o scoti pe brate din lume sau din foc, nu stiu, iar ea se strange docila si increzatoare in bratele tale...“ (Franz Kafka, catre Milena)

„Am prins candva o cartita si am dus-o in gradina cu hamei. Cand am aruncat-o, s-a afundat ca turbata in pamant, de parca se scufunda in apa, si a disparut. Asa ar trebui sa ne ascundem de aceasta poveste.“ (Franz Kafka)

Franz Kafka s-a nascut in 1883 la Praga, intr-o familie evreiasca. A urmat Gimnaziul Umanist German National, apoi s-a inscris la Facultatea de Drept a Universitatii Karl-Ferdinand, obtinand doctoratul in 1906. A lucrat ca avocat la o companie de asigurari, scriind noaptea, in secret, povestiri pe care pana la urma le publica in 1913, la insistentele prietenului sau, poetul Max Brod.

In 1914 incepe sa scrie romanul Procesul si povestirea Colonia penitenciara, iar un an mai tarziu publica nuvela Metamorfoza. Kafka nu a terminat niciunul dintre cele trei romane – Procesul (1925), Castelul (1926) si America (1927) – si si-a distrus mare parte din scrieri. Max Brod a adunat si a publicat postum tot ce a lasat Kafka dupa moartea lui prematura, pe 3 iunie 1924, ignorand instructiunile autorului, care dorea ca opera sa-i fie arsa. In seria Anansi. Ego au aparut Jurnal si Scrisori catre Felice.