Studii lirice. Volumul 3

Semiotica a aratat de mult ca semnificatia autentica a unui cuvant nu se afla in definitia sa de dictionar ci in definitia sa de enciclopedie (Eco). Iar filosofia analitica a aratat, la randul sau, ca pentru a gasi semnificatia cuvantului, trebuie sa cauti toate ocurentele in care acel cuvant indica lumea (Wittgenstein). Ideea poetica este, in eidos-ul sau, un cuvant, o tema, o themata. Elucidarea sensului ideii poetice cere iluminarea diferitelor sale parti cu lumini diferite, asa incat doar ansamblul (portretul holistic) acestor iluminari are potentialul (actualizat sau nu) de a ne arata – poezia este intotdeauna o ostensivitate – lumea numita de acea idee poetica, adica lumea scoasa din anamorfoza sa inerenta.

 

Al treilea volum din Studii lirice, pe care-l oferim acum cititorului, continua aceasta experienta de dez-anamorfozare a semnificatiei, cu alte 20 de idei poetice. Conceptul de studiu liric (care face parte din literatura, nu din teoria/critica literara) s-ar putea constitui, chiar, intr-un nou gen literar (cum a sugerat un distins critic literar inca de la aparitia primului volum), deoarece un studiu liric (format din 12 abordari poetice diferite dar convergente spre ideea poetica in cauza) nu poate exista decat in integralitatea si, as indrazni sa spun, in entanglarea sa.

 

(Rugaciune) – RONDEL