Tatuatorul de la Auschwitz

• Primul roman din apreciata trilogie dedicata de Heather Morris lagarului de la Auschwitz, acum un nou serial numai pe SkyShowtime
• Serialul omonim inspirat de acest roman disponibil numai pe SkyShowtime
• Peste 13 milioane de exemplare vandute in intreaga lume.

Tatuatorul de la Auschwitz se bazeaza pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albastrui tatuate pe bratele prizonierilor, femei si barbati deopotriva. Cand lui Lale i se ofera ocazia de a fi Tatowierer, tanarul evreu slovac intelege ca aceasta poate fi sansa lui sa supravietuiasca. De la masa la care lucreaza, nici nu i se permite sa ridice capul spre semenii sai, al caror destin il pecetluieste astfel. Dar intr-o zi reuseste sa surprinda privirea unei tinere al carei nume il afla in cele din urma: Gita.

Cerul plumburiu apasa greu pe umerii femeilor care stau la rand sa le fie tatuate bratele. Dupa aceea vor fi doar numere - fara sentimente, fara nume, fara visuri. Lale, Tatuatorul de la Auschwitz, le simte durerea, dar e neputincios. Se agata cu intreaga tarie a vointei lui de un gand: trebuie sa supravietuiasca, orice ar fi. A primit sarcina sa tatueze prizonierii, evrei ca el. Furia, revolta si dorinta de a trai se infrunta in sufletul lui.

Intr-o zi priveste pentru o clipa in ochii unei fete si reuseste sa afle ca o cheama Gita. Atat e de ajuns ca ea sa devina raza de lumina care iI ghideaza in intunericul nesfarsit. Tanara nu vrea sa spuna mai nimic despre sine, de parca nesiguranta viitorului pune sub semnul intrebarii chiar si existenta trecutului. Iubirea se infiripa in cele mai vitrege conditii, iar Lale ii face Gitei o promisiune: va veni o vreme in care vor fi liberi, invingand ororile lagarului si moartea.

Aceasta carte va fi citita si peste o suta de ani." (Jeffrey Archer)

"Un roman vindecator despre dragoste si altruism." (The Times Literary Supplement)
 
"Tatuatorul de la Auschwitz spune povestea adevarata a lui Lale si a Gitei Sokolov, doi evrei slovaci, doi oameni obisnuiti care au trait in vremuri iesite din comun, carora li s-au luat libertatea, demnitatea, familiile, si chiar si numele le-au fost inlocuite cu numere." (The Irish Times)
 
"Istoria lui Lale si a Gitei demonstreaza ca nu exista loc pe lume in care iubirea sa nu poata invinge." (Il Mattino)

Fragment din cartea "Tatuatorul de la Auschwitz" de Heather Morris:

"Desi e un frig crunt si complexul e numai zapada si noroi, Lale e plin de optimism. E duminica. El si Gita vor fi printre sufletele curajoase care vor strabate lagarul, in speranta unei intalniri fugare, a unui cuvant, a unei atingeri a mainii.
Se plimba de colo-colo, cautand-o din ochi pe Gita si incercand sa nu lase frigul sa-i patrunda in oase. Trece prin fata complexului femeilor cat de des se poate pentru a nu starni banuieli. Cateva fete ies din Blocul 29, dar nu si Gita. Chiar cand e gata sa renunte, apare Dana, cautand ceva cu privirea. Zarindu-l pe Lale, vine repede la el.
- Gita e bolnava, ii spune ea indata ce ajunge destul de aproape. E bolnava, Lale. Nu stiu ce sa fac!
Isi simte inima in gat la amintirea carutei mortii, a cat de aproape fusese, a oamenilor care il ingrijisera pana se facuse bine.
- Trebuie s-o vad.
- Nu poti sa intri - kapo e intr-o dispozitie foarte proasta. Vrea sa-i cheme pe SS-isti si sa le spuna s-o ia de aici pe Gita.
- Sa nu-i lasi. Nu trebuie sa-i lasi s-o ia. Te rog, Dana, spune Lale. Ce are? Stii?
- Noi credem ca-i tifos. Am mai pierdut cateva fete din baraca noastra saptamana asta.
- Atunci are nevoie de medicamente.
- Si de unde sa luam noi medicamente, Lale? Daca ne ducem la spital sa cerem, pur si simplu o s-o ia de aici. Nu vreau s-o pierd. Mi-am pierdut toata familia. Te rog, Lale, poti sa ne ajuti? il implora Dana.
- N-o duce la spital. Orice-ai face, nu te duce acolo. Mintea lui Lale galopeaza. Asculta-ma, Dana - o sa-mi ia cateva zile, dar o sa incerc sa-i fac rost de niste medicamente.
Se simte cuprins de amorteala. Vederea i se incetoseaza. Inima-i bate sa-i sara din piept.
- Uite ce trebuie sa faci. Maine dimineata du-o cum poti - o iei in brate, o tarasti, cum o fi, dar du-o in "Canada". Ascunde-o acolo, printre haine, in timpul zilei, incearca s-o faci sa bea cat mai multa apa, apoi adu-o inapoi in baraca voastra pentru apel. S-ar putea sa fie nevoie sa faci asta cateva zile, pana fac rost de medicamente, dar trebuie s-o faci! E singurul fel in care putem impiedica sa fie dusa la spital. Acum du-te si ai grija de ea."