Teatru. Volumul II

"M-am intalnit cu Eugène Ionesco dupa saizeci de ani de profesie in teatru. Pentru mine, varsta de optzeci de ani a fost varsta potrivita pentru a-l intelege pe acest imens dramaturg si om." (MARIANA MIHUT)

"Imi era frica de teatrul absurdului, de aceasta creatie speciala a lui Eugène Ionesco, pentru ca nu intelegeam care putea fi absurditatea unui text, si, daca exista aceasta absurditate, de ce s-o jucam? Cand am fost distribuit in Regele moare, am fost surprins de umanitatea textului, care m-a coplesit si care m-a facut sa-mi dau seama de profunzimea lui Ionesco. Eram deja la o varsta la care moartea nu ma mai speria si munca la acest rol m-a facut sa inteleg cat de prezenta este ea in viata mea. Bérenger mi-a devenit prieten apropiat si l-am insotit cu multa intelegere pe drumul lui spre moarte." (VICTOR REBENGIUC)

"Am petrecut douazeci de ani in universul lui Eugène Ionesco jucand Scaunele… Intai in limba romana si de doi ani si in limba franceza. Ce univers genial! N-am inteles niciodata de ce opera lui Ionesco este considerata ca facand parte din genul absurdului… Este universul unui geniu, in toata splendoarea umanitatii, a inteligentei, a umorului si a tragismului sau. Esti binecuvantat daca ai acces la aceasta Lume! Domnule Eugène Ionesco, chapeau bas!" (OANA PELLEA)

"In facultate, mi-am luat libertatea sa judec eu, cu mintea mea, din perspectiva mea si sa exprim sincer ceea ce imi transmitea mie teatrul lui Eugène Ionesco. Am indraznit sa ma apropii de personaje, de universul lui Ionesco, dincolo de tot ceea ce ni se preda la scoala. Habar n-am daca ziceam bine sau nu… Eram libera. Cu desavarsire libera sa-l „gandesc“ pe Ionesco asa, cu mintea mea de studenta la actorie. Si m-am simtit grozav de bine." (MAIA MORGENSTERN)

"<Lumea e o iluzie. E ireala, dar fondata pe o realitate superioara, pe care cautam sa o intelegem. Sau poate e un fel de farsa teribila pe care Cel de Sus i-a jucat-o omului. Exista doar un recurs: sa intram in jocul Domnului si sa radem de aceasta gluma tragica!> Aceasta confesiune a autorului defineste toata opera lui. In intalnirile pe care le-am avut cu el, am simtit ca intrebarea despre sensul adevarat al vietii e mai adanca decat teoria teatrului absurdului." (ANDREI SERBAN)