Testamentul unui eminescolog

„Elaborata de Perpessicius intre 1953 si 1963, apoi de continuatorii sai, intre 1976 si 1994, editia [Operelor lui Eminescu] este rodul a aproape o jumatate de secol de munca. Si abia incheierea lucrarilor a fost in masura sa dea perspectiva de ansamblu asupra editarii integrale a lui Eminescu si sa puna in lumina nu putinele scaderi a ceea ce a facut atat Perpessicius, cat si noi. Intreaga editie trebuie regandita temeinic si apoi reluata. Cand si de cine n-as sti sa spun. Stiu insa bine ce anume ramane de facut si ma simt obligat sa spun acest lucru pe larg, cu gandul ca poate spusele mele vor sluji cuiva, candva, chiar daca demersul de pana acum va parea arhaic si metodele se vor fi modernizat radical […].

Marturisesc ca a existat un moment in care m-am gandit sa contribui cu lunga experienta acumulata la realizarea unei noi editii critice a operei poetice a lui Eminescu. Apoi, tot asteptand, zadarnic, o dezlegare, au venit anii tarzii, cu neajunsurile lor, si am renuntat. Ma simt totusi, cumva, vinovat. De aici si nevoia de a lasa mostenire macar acele lucruri pe care le-am inteles si pe care consider necesar sa le impartasesc si altora. Altfel m-as face vinovat de ingroparea talantului.“ (PETRU CRETIA)

PETRU CRETIA (1927-1997), important filolog, elenist, editor, traducator, eseist. In perioada 1952-1971 a urmat o cariera universitara, fiind asistent, apoi lector la Sectia de limbi clasice a Facultatii de Litere din Bucuresti. In anii 1971-1975 a fost cercetator la Institutul de Filozofie. Din 1975 a ingrijit, alaturi de Dimitrie Vatamaniuc si un grup de cercetatori de la Muzeul Literaturii Romane, sub egida Academiei Romane, editia critica a operei lui Mihai Eminescu. Din 1971 a coordonat impreuna cu Constantin Noica la Editura Stiintifica editia Platon, Opere. Dupa 1989 a condus revista de istorie literara Manuscriptum.

Scrieri originale (prima editie): Norii (Cartea Romaneasca, 1979); Epos si logos (Univers, 1981); Poezia (1983); Pasarea Phoenix (Cartea Romaneasca, 1986); Oglinzile (Humanitas, 1993); Luminile si umbrele sufletului (Univers Enciclopedic, 1995); Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997); In adancile fantani ale marii (Albatros, 1997).

Traduceri (multe insotite de aparat critic): Cinci carti din Biblie / Iov, Iona, Ecleziastul, Ruth, Cantarea cantarilor; Platon, Phaidon, Banchetul si in colaborare Hippias Minor, Ion, Euthyphron, Menon; Dante, De vulgari eloquentia, Epistolae, Eclogae; M. Bontempelli, Oameni in timp; E. Cecchi, Pestii rosii; Longos, Daphnis si Chloe; A. Tilgher, Viata si nemurirea in viziunea greaca; Marguerite Yourcenar, Povestiri orientale, Alexis, Creierul negru al lui Piranesi; Imre Toth, Palimpsest; G. Dumézil, Zeii suverani ai indoeuropenilor; Emil Cioran, Antologia portretului; G. Duby, Cavalerul, femeia si preotul; F. Bluche, De la Cezar la Churchill; Virginia Woolf, Doamna Dalloway, Valurile, Eseuri; T.S. Eliot, Eseuri; Frances A. Yates, Iluminismul rozicrucian; Graham Swift, Ultima comanda.