Tropicul Cancerului. Editia 2018

Tropicul Cancerului este o confesiune de neuitat, poate cea mai onesta carte scrisa vreodata, un text autobiografic al unui autor considerat in America „obscen” si interzis ani in sir.

Recunoscut astazi ca unul dintre romanele cult din literatura americana si una dintre capodoperele clasice ale erotismului, Tropicul Cancerului a aparut initial la Paris in 1934, fiind interzisa mai bine de un sfert de secol peste ocean.

Cartea reprezinta o combinatie dezinhibata de fictiune si biografie, de naratiune si flux liber al constiintei, prezentind cu dezinvoltura aventurile adesea licentioase ale unui tinar scriitor american exilat in Parisul anilor ’30. El duce o existenta marginala si precara, invirtindu-se prin baruri, sali de dans, bordeluri si locurile de adunare ale unei boeme adesea sordide, ale carei excentricitati si excese le inregistreaza intr-un stil precis, necrutator si complice-amuzat.

Cartea isi datoreaza renumele limbajului franc si fara perdea, pasiunii cu care isi traieste naratorul momentele de disperare sau exaltare, precum si paginilor vizionare, poetice, care dau cartii o intensitate halucinanta.

„Exuberanta si vioiciunea din romanul lui Miller sint atit de izbitoare, de parca toate sticlele de sampanie din lume ar fi fost destupate in acelasi timp si toata stralucirea spiritului ar fi fost dezlantuita in paginile unei singure carti.” (The New York Times Book Review)

„Iata o carte care, daca acest lucru mai e posibil, ne poate aduce inapoi apetitul pentru lucrurile fundamentale.” (Anais Nin)

„De o suta de ani si mai bine, lumea noastra e pe moarte. Si nimeni, in aceasta ultima suta de ani si mai bine, n-a fost destul de ticnit ca sa puna o bomba in curul lumii si s-o arunce in aer. Lumea putrezeste, murind pe bucatele. Dar are nevoie de acel coup de grace. Trebuie sfarimata in bucatele.” (Henry Miller)

„Am facut o intelegere tacita cu mine insumi sa nu schimb un rind din ce scriu. Nu ma intereseaza sa-mi aduc la perfectiune nici gindurile, nici faptele. Alaturi de perfectiunea lui Turgheniev, eu pun perfectiunea lui Dostoievski. (Exista ceva mai desavirsit decit Sotul etern?) Aici, deci, in unul si acelasi mediu, avem doua feluri de perfectiune. Dar in scrisorile lui Van Gogh este o perfectiune care trece cu mult peste fiecare din cele doua. Este triumful individului asupra artei.” (Henry Miller)

Henry Valentine Miller (1891-1980) s-a nascut in Yorkville, New York, intr-o familie de origine germana. Si-a petrecut anii de scoala in Brooklyn, intre 1909 si 1924 a incercat sa lucreze in atelierul de croitorie al tatalui sau, a trecut prin greutati, slujbe prost platite, in medii dominate de saracie si mediocritate. Hotarit sa se apuce de scris, la treizeci de ani pleaca la Paris, unde isi petrece urmatorul deceniu. Se imprieteneste cu scriitorul Lawrence Durrell si o cunoaste pe Anais Nin, cu care traieste o adevarata poveste de dragoste si care il va sprijini la inceputurile carierei sale. In 1934 scrie Tropicul Cancerului, un roman cu tenta autobiografica.

Devine faimos pentru descrierile sale realiste si cistiga simpatia unor autori precum T.S. Eliot si Ezra Pound. Tot in anii ’30 publica Primavara neagra si Tropicul Capricornului. In 1940, Miller se intoarce in America si se stabileste in Big Sur, California pentru urmatorii douazeci de ani. Scrie alte citeva volume critice la adresa Americii si de un deosebit umor; din aceasta perioada dateaza si capodopera sa, trilogia „Rastignirea trandafirie”, alcatuita din Sexus (1949), Plexus (1953) si Nexus (1960). In anii ’60 incep sa-i apara si in America primele romane, iar Miller ajunge peste noapte un idol printre scriitorii americani pentru stilul aparte si ideile sale ce submineaza preceptele morale foarte stricte ale vremii, precum si formulele scriiturii moderniste. Intelepciunea inimii, volum de eseuri si povestiri, demonstreaza inca o data variata paleta de stiluri, stari si subiecte pe care le abordeaza Henry Miller.

Intr-o insiruire libera a ideilor, Miller implica cititorul in propriile ginduri si sentimente cu o lipsa de reticenta invioratoare. Incluzind si citeva dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale, printre care se numara „Veteranul alcoolic”, „Moartea creativi tatii”, „Pintecele enorm”, „Filozoful care filozofeaza”, volumul cuprinde eseuri despre Raimu, vedeta a cinematografului la inceputurile sale, Brassai, cunoscut fotograf al Parisului, psihanalistul E. Graham Howe si de asemenea analize ale unor opere si scriitori celebri, dintr-o perspectiva inedita.