Ultimul cuvant. In dialog cu Alexandru Stefanescu

"Firul rosu" al vietii mele e impletit, de fapt, din mai multe "fire": sensibilitatea de stanga si adeziunea fata de marea literatura. Prima a cazut la noi in desuetudine, a doua a ajuns mai degraba laudata decat citita. Sunt un personaj atipic, izolat in optiuni "inoportune". ()

Fara a-mi fi tainuit vreodata evreitatea, am ramas necredincios si nepracticant. Nu m-am dezis de mostenirea iluminista laica, potrivit careia toate religiile le inventasera oamenii, spre a-si compensa necazurile, bolile si moartea. M-am considerat mereu a-teu. Pe masura maturizarii m-am apropiat insa de intelepciunea marilor religii, incercand de cateva ori sa comentez ambele Testamente biblice. La batranete ma aflu in miezul aceluiasi paradox: recitesc Biblia la fiecare noua traducere-editare, cu sublinieri constiincioase; si, totodata, raman convins ca cele doua Testamente sunt creatii umane, ele si celelalte "texte sacre". Necredinciosul poate aprofunda orice fel de credinta. (I.I.)