Un roman la Paris. Jurnal. Opere. Volumul 3

Jurnalul lui Tepeneag din 1971 este interesant, fara doar si poate, nu numai prin ce ofera ca document. Cititorul va observa, strabatandu-l, cum materia insemnarilor se organizeaza spontan, potrivit unei logici epice [...], naratiunea se incarca de dramatism, de tensiuni dramatice, pe masura ce inaintam in lectura. (Gabriel DIMISIANU) Un roman la Paris este, de fapt, jurnalul unui cititor de literatura, al unui om de cultura permanent conectat la evenimentele politice si literare care decid mersul unui intreg deceniu. [...] Jurnalul parizian este contaminat (si asta este calitatea sa principala, alaturi de confesiunile auctoriale) de analize teoretice asupra situatiilor politice externe. La fel, notatiile permanente cu privire la personaje politice si literare ale vremii construiesc imaginea panoramica a situatiei din exil.(Stefan BAGHIU)