Une institution en quatre lectures a travers une activite de groupe: l'Hygiene Mentale. Approche psychosociologique clinique

Institutia este considerata, de mai mult de o jumatate de veac, un loc privilegiat de cercetare si/sau interventie psihosociala, analiza institutionala fiind practicata in Franta, inca din anii ’40 de catre unii psihiatri. Dar teoria si practica analizei institutionale a fost intemeiata si recunoscuta prin anii ’70, de catre cei grupati in ARIP (Association pour la Recherche et l’Intervention Psychosociologiques) si in jurul revistei lor, Connexions. Profesorul Jean Dubost (1973) considera ca termenul „institutionnels“ a inceput sa desemneze „o orientare noua“, o „miscare originala“ capabila sa schimbe practicile sociale si sa contribuie la dezvoltarea diferitelor sectoare din institutii. Institutia are forta de a stabili si intari legaturile dintre indivizi, are puterea de a crea o comunitate, de a sustine si dezvolta dorinta de schimbare a actorilor sociali. Daca institutia de tip azil, creand o comunitate in maniera carcerala, care nu incurajeaza legaturile si schimburile, a fost denuntata pentru caracterul sau patogen, noua orientare pune accentul pe capacitatea terapeutica a institutiei moderne. Psihoterapia institutionala este curentul care a schimbat imaginea despre institutie.