Usa secreta. De ce sunt cartile pentru copii un lucru foarte serios

Cartile pentru copii sunt citite de o multime de oameni, sunt foarte iubite si din ce in ce mai prezente in librarii. Dar mai niciodata nu primesc cu adevarat atentie, cel putin nu din partea adultilor. Cei mari au in schimb o putere foarte mare asupra a tot ceea ce ii priveste pe copii: cartilor dedicate acestora sunt scrise, publicate si cumparate de adulti si adesea tot ei sunt si cei care le citesc cu voce tare. De aceea, cartile pentru copii merita o discutie serioasa si onesta.

 

Usa secreta este prima carte adresata adultilor a lui Mac Barnett, unul dintre cei mai importanti autori americani pentru copii si adolescenti: un eseu pasionant – foarte serios si, in acelasi timp, plin de umor – despre importanta de a scrie carti bune pentru copiii de azi si despre demnitatea unei literaturi adesea tratate cu condescendenta.

 

„Atunci cand celebram literatura pentru copii trebuie sa evi­tam capcana utilitarismului. Toate acele pretentii ca literatura sa imbunatateasca purtarea copiilor, sa le accelereze dezvoltarea emotionala ori sa le mareasca notele la clasa sfarsesc inevitabil prin a limita aria de cuprindere a literaturii pentru copii. Arta nu are nevoie sa fie «utila». Suporterii literaturii pentru copii ar trebui totodata sa evite sa faca apeluri luminoase catre viitor: noi cream cititori pentru o viata intreaga, modelam liderii de maine, plamadim cetatenii model. Da, OK, sigur, copiii sunt viitorul: peste douazeci de ani, in lume, adultii care acum sunt copii vor fi mai numerosi decat cei care sunt adulti acum. Exista insa un lucru si mai important pentru cei care scriu pentru ei: copiii sunt prezentul. Ei sunt fiinte umane chiar acum, sunt oameni cu sperantele si temerile lor, care au vieti interioare bogate si care traiesc bucurii si tragedii. Iar ei merita povesti distractive si forme de arta pline de sens.” (Mac Barnett)

 

„Autobiografie. Bildungsroman. Künstlerroman. Micro-istorie a literaturii pentru copii. Analiza de text. Pedagogie. Toate acestea exista in Usa secreta. Insa ele sunt doar liniile sau generatoarele care definesc un plan geometric, asa cum nervurile definesc o frunza, asa cum spitele metalice genereaza cupola umbrelei sau — iata o comparatie si mai buna — asa cum betele si crengile peste care copiii astern o patura formeaza un cort. In cartea lui Mac Barnett, coronamentul este cel al teoriei literare. Dar, aceasta fiind cartea unui creator de fictiune pentru copii, tonul si limbajul ei nu vor fi cele ale unui teoretician «serios». Cartea lui Barnett nu are ambitia de a excava istoria si de a redefini fenomenologia unui gen. El nu schimba capa versatila de creator cu mantia severa de critic, nu-si moduleaza vocea in metadiscurs, nici nu se preface intr-un ventriloc vorbind in jargoneza, ci scrie o carte vie, care creste organic din experienta creatorului de carte pentru copii si in care face observatii proaspete si patrunzatoare despre literatura pentru copii si despre capcanele didacticismului in arta.” (Adrian Otoiu)