Viata romantata a lui Dumnezeu

Cuvantul deseneaza gradini nebanuite, subterane fantastice. Cuvantul a evadat din cusca gramaticii, a fugit din bacania logicii si dresorul a ramas cu biciul flasc. Din zabrelele rupte cresc paduri ca tortele, cresc. Zabalele s-au preschimbat in strigate si printre brazdele nevazute ale creierului circula o otrava binefacatoare. Palatul de marmura al frazei frezate si gatite cu margele de sticla e expropriat. Falsele echimoze prin autozgariere si relatiile dintre unghii si suflet, demascate. Din dosul tablourilor cazute, plosnitele se rostogolesc epileptice. Se va bate din contrazicerile cu morala o medalie comemorativa si, la muzeul de fosile, ca un numar de garderoba pierdut benevol, un frau mai mult. (Sasa Pana)