Zapada de primavara

Ecranizat in regia lui Isao Yukisada, romanul Zapada de primavara face parte din tetralogia Marea fertilitatii, capodopera lui Yukio Mishima, o adevarata „cautare a timpului pierdut“ nipona. Aceasta mai cuprinde: Cai in galop, Templul zorilor si Ingerul decazut. In 2014, The Daily Telegraph a asezat Zapada de primavara intre cele mai mari zece romane asiatice ale tuturor timpurilor.

Dragoste, suferinta, senzualitate, prietenie si moarte reunite intr-o poveste de o frumusete atemporala, cu ecouri de drama shakespeariana. In Japonia inceputului de secol XX, osciland intre valorile traditionale si fascinatia fata de Occident, tinerii Kiyoaki si Satoko, prizonieri a doua lumi diferite, traiesc intens o iubire de o fragilitate aidoma zapezii de primavara. Pasiunea lor interzisa atrage insa stigmatul dezonoarei, avand un deznodamant tragic.

„Si totusi, aceasta nu este in primul rand o poveste de dragoste, ci este, inainte de toate, istoria lui Kiyoaki si a luptei sale cu natura efemera a vietii; de-a lungul romanului, Mishima lasa indicii care sa sugereze sfarsitul dramatic folosindu-se de vise, de prevestiri funebre. In acest sens, el imbina motive traditionale din Asia de Est cu teme mai moderne. […] Este limpede ca Mishima si-a pus si sufletul in Zapada de primavara.“ (Yasser Nasser)

„Un roman de o frumusete fara cusur, aidoma unei gradini japoneze.“ (Chicago Sun-Times)

De trei ori nominalizat la Premiul Nobel pentru literatura, prozatorul, poetul si dramaturgul YUKIO MISHIMA este unul dintre scriitorii japonezi emblematici ai secolului trecut. Kimitake Hiraoka, pe numele sau adevarat, se naste la 14 ianuarie 1925 la Tokyo intr-o familie de samurai si incepe sa scrie inca de la varsta de 12 ani. La 16 ani debuteaza in prestigioasa revista Bungei-Bunka. Pentru a-si ascunde activitatea literara fata de tatal sau, adept al unei educatii stricte, adopta pseudonimul Yukio Mishima. In 1943 se inscrie la Facultatea de Drept a Universitatii Imperiale din Tokyo, pe care o absolva in 1947. In 1949 ii apare romanul Confesiunile unei masti (Humanitas Fiction, 2011, 2021), care il propulseaza in randul celor mai cunoscuti scriitori ai noii generatii.

Mishima incepe astfel o cariera literara fulminanta, publicand constant romane, printre care se numara: Sete de iubire (1950; Humanitas Fiction, 2014), Tumultul valurilor (1954; Humanitas Fiction, 2010), Templul de aur (1956; Humanitas Fiction, 2013), Dupa banchet (1960; Humanitas Fiction, 2015), Amurgul marinarului (1963; Humanitas Fiction, 2017), Viata de vanzare (1968; Humanitas Fiction, 2018), Soare si otel (1970; Humanitas, 2008). Tetralogia Marea fertilitatii cuprinde romanele Zapada de primavara (1968; Humanitas Fiction, 2009, 2022), Cai in galop (1969; Humanitas Fiction, 2010, 2022), Templul zorilor (1970; Humanitas Fiction, 2011, 2022) si Ingerul decazut (1970; Humanitas Fiction, 2012, 2022).

Autor prodigios, Mishima a scris numeroase povestiri si 33 de piese de teatru. Volumul O dimineata de iubire pura (Humanitas Fiction, 2019) contine o selectie din povestirile autorului din perioada 1946–1965. Intreaga lui viata a fost marcata de preocuparea obsesiva pentru codul onoarei samurailor (vezi eseul sau Calea samuraiului, aparut in 1967; Humanitas, 2007). Aceasta il va impinge pe 25 noiembrie 1970, ziua in care incheie Ingerul decazut, la gestul sinuciderii rituale prin seppuku.