Zavaidoc in anul iubirii

„Micul Paris” in anul marilor sperante. O iubire care te poarta inapoi in cel mai nebun an al „anilor nebuni”. Zavaidoc, vocea care a sedus un oras, dar a spulberat o singura inima.

O tanara fata este prinsa intr-o idila fascinanta cu Zavaidoc, cel mai indragit solist din perioada interbelica. Si pe masura ce Bucurestiul este framantat de noile schimbari sociale si politice (dar si de o crima enigmatica), vocea legendarului lautar devine ecoul unei epoci pline de dorinte si capcane.

Pasiune, muzica si crima in anul de glorie al Bucurestiului interbelic – o poveste de dragoste care a invins timpul!

Bucuresti, 1923. In anul unei noi Constitutii, al primului film romanesc si al unei crime care a fascinat imaginatia publicului, Micul Paris era orasul marilor pasiuni si sperante. Pe fundalul unei metropole in plina transformare politica si sociala, viata unei tinere fete se schimba odata cu aparitia celebrului Zavaidoc pe treptele casei sale. Intr-o epoca lipsita de radio, microfon sau discuri autohtone, vocea inconfundabila a artistului rasuna de peste tot, cantand suferinta unui barbat indragostit in localurile pline de fum, in saloanele somptuoase sau in suburbiile animate de acordurile tarafului sau. Zavaidoc nu a fost un simplu cantaret, ci o emblema a unei lumi in stare de orice, aflata la granita dintre traditional si modern.

„Intalnirea mea cu Zavaidoc s-a produs pe cand incercam sa inteleg arhitectura complexa si parfumul anului 1923, cel mai nebun dintre «anii nebuni». Iar la fiecare pagina de ziar, in fiecare fila de carte, in filmele si in fotografiile inceputului de secol XX, am regasit vocea fara egal a acestui artist, care se misca prin multe medii culturale si canta cu aceeasi pasiune atat opereta, cat si folclor, dar mai ales o muzica vie si epica, a orasului de dupa razboi. Tot ceea ce s-a intamplat in anul 1923 cuprinde forta lui Zavaidoc, venita dintr-o poveste de iubire, imersiv legata de istoria unui an.” (Doina Rusti)