Ziua maniei

„Intitulat initial cu expresia latina (Dies irae) din poemul liturgic medieval, romanul e, in bibliografia lui Agopian, cel mai apropiat, ca intriga, de timpul nostru. Inrudite cu Ragtime al americanului E.L. Doctorow si cu Spuma zilelor de Boris Vian, dar cu un puternic filon balcano-levantin, paginile acopera, prin genealogia personajelor si extensiile fantasmelor acestora, intervalul dintre zavera lui Tudor Vladimirescu si interbelicul autohton, avind insa in centru ziua de «15 maiu 1915»...

Ziua miniei contine deja toate datele neobalcanismului artist, speculativ si morbid care-l va impune, ulterior, pe Agopian drept unul dintre cei mai rafinati si mai originali scriitori romani dintotdeauna (imi masor bine evaluarile). In primul rind, minutia malitios-decadenta a reconstituirii atmosferei de epoca si, in al doilea rind, jocurile cu cronologia, din perspectiva mortilor viitoare ale personajelor si a Artei care edifica si distruge totul...

Meticulos documentat, cu reconstituiri infinitezimale de atmosfera si medii sociale, Ziua miniei isi asuma libertati multiple, inclusiv licentiozitati lexicale, se rasfata ludic in speculatii etimologice pe marginea numelor proprii, valorifica apocrife picante, reale sau inventate, ale unor intriganti internationali sau prostituate de lux, amesteca personaje istorice reale printre cele pur imaginare, deturneaza realul catre «povesti absurde» (cum se intituleaza citeva capitole modulare), combina dezinvolt «dulcele stil clasic» cu experimentul (post)modern, amesteca registrele si cronologiile, realismul, suprarealismul si infrarealismul, developind, pe dedesubt, o filosofie sceptic-hedonica a existentei. Romanul ar fi trebuit sa consacre, la momentul aparitiei, un (exceptional) prozator.” (Paul Cernat)

Stefan AGOPIAN (n. 1947) a debutat editorial cu romanul Ziua maniei (1979). A publicat: Tache de catifea (roman, 1981, 1995, 1999, 2004, 2012); Tobit (roman, 1983, 2005, 2014; traducere in germana, Kriterion, 1989; Premiul pentru Proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti); Manualul intamplarilor (proza scurta, 1984, 1993, 2014, 2021; traducere in italiana, Felici Editore, 2012; traducere in germana, Verbrecher, 2018; Premiul Uniunii Scriitorilor); Sara (roman, 1987, 1991, 2006, 2024; traducere in limba franceza, Actes Sud, 2015; Premiul revistei Amfiteatru pentru cea mai buna scriere beletristica a anului); Insemnari din Sodoma (proza, 1993); Republica pe esafod (teatru, 2000; Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti); Fric (proza, 2003; Premiul ASPRO pentru experiment in cadrul Targului International de Carte Bookarest 2004 si Premiul revistei Cuvantul la categoria „Superlativele anului 2003”). In 2026 i s-a decernat Premiul Opera Omnia pentru literatura de catre Uniunea Scriitorilor din Romania. La Editura Polirom au mai aparut volumele Opere I. Insemnari din Sodoma, Drumul, Republica pe esafod, Ziua maniei, Manualul intamplarilor, Tache de catifea (2008) si Opere II. Sara, Tobit, Fric (2009). Este decorat cu Ordinul National „Pentru Merit” in grad de Comandor.