Belle de Jour

Ecranizarea romanului din 1967, in regia lui Luis Buñuel, cu Catherine Deneuve, Jean Sorel si Michel Piccoli in rolurile principale, a fost distinsa in acelasi an cu Leul de Aur si cu Premiul Pasinetti pentru Cel mai bun film la Festivalul de la Venetia.

Publicata in 1928, povestea‑cult a lui Belle de Jour a stirnit reactii aprinse in epoca, aducandu-i autorului acuzatii de pornografie si aruncand romanul in umbra pana in 1967, cand a fost readus in atentia publicului de ecranizarea magistrala a lui Luis Buñuel. Desi marginal in epoca, Belle de Jour a ocupat intotdeauna un loc aparte in opera si, dupa cum spunea Kessel insusi, in inima lui, fiind dedicat Nadiei-Alexandra Polizu-Micsunesti, prima sa sotie, originara din Romania si cunoscuta ca Sandi, care s-a stins din viata rapusa de tuberculoza chiar in 1928, anul aparitiei romanului.

Analiza psihologica profunda cu puternice accente sociale, romanul urmareste drama lui Séverine Sérizy, o tanara bogata care pare a avea tot ce-si poate dori o femeie: o viata fara griji, o frumusete rapitoare si un sot bland pe care-l adora. Prinsa intr-o relatie intima ce-i ofera doar bucuria de a darui, Séverine ascunde insa un secret tulburator: descoperindu-si sexualitatea adormita de traume adanci si haituita de dorinta atingerii unui barbat brutal care sa o supuna, tanara porneste in cautarea placerii lucrand clandestin intr-o casa de rendez-vous sub numele Belle de Jour.

Indeplinirea fanteziei intr-o lume a bunei-cuviinte are insa un pret necrutator: captiva intre satisfactia pe care i-o aduc niste necunoscuti si spaima de a pierde pretuirea barbatului pe care il iubeste, Séverine aluneca treptat in nebunie, iar in conflictul ei interior autorul traseaza cu subtilitate de maestru ciocnirea dintre doua lumi: cea burgheza a valorilor inalte si cea saraca a Parisului, o lume dura a oamenilor nevazuti si a placerilor primejdioase.

Joseph Kessel (1898-1979), scriitor si jurnalist francez, s-a nascut in Villa Clara, Argentina, intr-o familie de evrei originari din Imperiul Rus. Si-a petrecut copilaria in Orenburg, Rusia, dupa care s-a mutat in Franta. A studiat la Nisa si apoi la Paris, unde si-a incheiat studiile liceale de filologie in 1915, angajandu-se la Journal des débats. Un an mai tarziu s-a inrolat voluntar in armata, luptand in Primul Razboi Mondial ca artilerist si aviator. In 1928 a participat la infiintarea saptaminalului Gringoire, pe care l-a parasit insa odata cu ascensiunea lui Hitler si inceputul prigoanei evreilor in Germania, cand publicatia a adoptat o directie vadit antisemita. Dupa inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a luptat in Rezistenta Franceza, intorcandu‑se pe front ca aviator si compunand, impreuna cu Maurice Druon, versurile celebrului imn al Rezistentei, „Le Chant des partisans”.

Cu o activitate jurnalistica prodigioasa, a calatorit in multe colturi ale lumii, unde a realizat numeroase reportaje, calatoriile si experienta razboiului oglindindu-se in mare parte din opera sa literara. Scriitor prolific, admirat de contemporani, Kessel a publicat optzeci de romane, multe dintre ele premiate, ecranizate si traduse pe toate continentele, printre care L’Equipage (1923; Prix Paul Flat acordat de Academia Franceza), Les Captifs (1926; Grand prix du roman de l’Académie française), L’Armée des ombres (1943), Le Lion (1958; Leul, Editura Polirom, 2017) si Les Cavaliers (1967). In 1962 a devenit membru al Academiei Franceze. A primit, de asemenea, distinctii importante, cum ar fi titlul de Mare Ofiter al Legiunii de Onoare. A murit in 1979, la Avernes. In 2020, editura Gallimard i-a consacrat un loc de cinste printre scriitorii francezi canonici, reeditandu-i scrierile in prestigioasa colectie Bibliothèque de la Pléiade.