Cutu Puturos merge la scoala

„La viata lui, Cutu Puturos a inghitit o suta cincizeci si sapte de carnati stricati, a baut trei litri si jumatate de clor, ba a fost cat pe ce sa se si intoxice cu otrava de soareci. Toate astea pentru ca, in tomberonul lui, Cutu Puturos habar n-are sa citeasca etichete! Dar de astazi, gata: Cutu Puturos merge la scoala.”

Cutu mai are un motiv de suflet pentru care isi doreste sa invete sa citeasca. Prietenul lui, Mat Turtit, a gasit o carte veche pe o banca si viseaza ca cineva sa-i citeasca seara din ea. Cum sa nu faci tot ce-ti sta in putinta, cum ar fi sa inveti sa citesti, pentru asemenea momente de neuitat alaturi de un prieten?

Prin urmare, Cutu merge la scoala. Dar bunele intentii ale simpaticului catel se lovesc de realitatea nu tocmai ideala in care traim cu totii. Scoala te invata, dar te si arunca in mijlocul unor colegi pe care nu prea ai cum sa ti-i alegi. Cutu are de infruntat situatii nu tocmai placute. De pilda, cum sa joace fotbal in timpul pauzei fara sa fie luat drept minge de ceilalti catei? Cu bunatatea lui proverbiala, depaseste momentele penibile ale unei zile obisnuite de scoala si nu pune la inima rautatea altor catei.

O singura zi de scoala il face totusi sa inteleaga ca scoala nu e de el. Ce bine insa ca povestile pot fi si inventate, nu doar citite! Cutu Puturos si Mat Turtit adorm spunandu-si povestea prieteniei lor si asteptand o noua zi la… scoala vietii.