Joc ambiguu intre Fuhrer, Maresal si evreii din Romania

"Destinul mi-a adus in fata ochilor un document despre a carui importanta mi-am dat seama aproape instantaneu, nu datorita faptului ca provenea din atat de ravnitele si invocatele „Arhive ale Securitatii comuniste”, ci pentru ca purta semnatura „RADU LECCA“. Adica a omului despre care desi nu s-a stiut niciodata mai nimic precis, s-a sustinut ca era un spion de anvergura mondiala, a carui viata aventuroasa si lipsita de scrupule nu l-a impiedicat sa aiba intotdeauna si deopotriva un cuvant greu de spus, atat in fata Maresalului Antonescu cat si a conducerii Reichului, cu privire la cele mai delicate hotarari referitoare la soarta Romaniei.

Cel despre care s-a afirmat cu egala patima ca atata timp cat a fost „comisarul general pentru probleme evreiesti” a trimis la moarte, sau, dimpotriva, a salvat zeci de mii de vieti, realizand, ca urmare, o avere fabuloasa. Personajul supranumit „omul celui de-al V-lea par”, adica cel ce a obtinut performanta de a „ocoli” condamnarea la moarte pronuntata in „procesul marii tradari nationale” (1946), fiind „cumparat” in ultima clipa de la locul executiei - unde i se batuse si stalpul, alaturi de al Maresalului Ion Antonescu si al celorlalti -, fie de evreii recunoscatori, fie de sovietici, ca recompensa pentru importantele secrete dezvaluite lor.

Cel despre care si in momentul de fata se sustine cu ardoare ca a murit la inchisoare in chinuri groaznice, prin anii ’60, desi el s-a stins crestineste, in patul sau, tocmai in 1980, la venerabila varsta de 90 de ani.

Or, ceea ce aveam acum in mana era cheia acestei biografii legendare. Erau faptele reale la care Radu Lecca a participat direct in intervalul anilor 1931-1944, relatate de el insusi in pagini memorialistice." (Alexandru V. Dita)