Lumea din fereastra

"Unii privesc intr-un mod, altii – diferit, dar in orice poti excela daca depui ardoare si seriozitate. Ambitia mea a fost sa concep un poem care sa-si gaseasca loc in teaca eternitatii literare. Am lucrat la el de cind aveam 15 ani. Daca ar fi sa ma ghidez dupa reteta lui Michelangelo, care indeparta dintr-o bucata de marmura inutilul, pastrind silueta, cite cuvinte ar trebui sa elimin pentru acesti 50 de ani de concentrare lirica?

Problema este pusa in mod eronat, deoarece marele creator avea la dispozitie, inainte de-a se apuca de lucru, intreaga bucata din care urma sa elimine. Memoria este o arma eficienta, dar nu poate opera in avans. Sa faci o selectie asupra celor neformulate! Abia pe patul de moarte vei avea piesa de la care vei incepe. Mai mult ca sigur, lucrarea la care ai lucrat atit va fi intregita in clipa in care vei fi inchis ochii pentru totdeauna si e posibil sa cuprinda cuvinte si imagini pe care nu le-ai folosit niciodata. In linii marunte, din bolovanul reprezentind opul la care lucram, am slefuit si am eliminat inutilul negativ pina am ajuns la dimensiunea unei pietre de riu. Pierduta prin milioane asemenea. Chipul niciodata expus privirii, inima, o parere fermecata." (Liviu Cangeopol)